5 lucruri care mă enervează la pietonii de acasă

Mi s-ar părea normal ca regulile circulației rutiere să se aplice și pe trotar. Să existe două benzi de direcție ca să nu faci slalom printre oameni dacă te grăbești. Dar nu, pietonului moldovean îi place să meargă pe centru, câteodată lent, câteodată câte 5 în rând. Au o riglă biologică care îi ajută la nivel instinctiv să se poziționeaze sau în cazul turmelor se orientează după berbecul șef. Pentru moldoveni, Chișinăul este o stradă pietonală mare.

Toate rampele pentru bicicliști și cărucioare pentru copii sunt ocupate de aceeași turmă. Pentru că atunci când vine vorba de a ridica piciorul mai tare, pietonul nostru moldovean alege să nu se ostenească. Treaba asta e și mai gravă la semafor.

Altă problemă este când alergi sau mergi cu bicicleta pe un trotuar care nu are marcată bandă separată pentru aceste activități. Ambele presupun efort mai mare decât a te târâi pe asfalt. Mi s-ar părea de bun simț ca lumea să se dea la o parte, unde mai pui că o mișcare bruscă de bicicletă generează mai mult pericol.

Pietonii noștri sunt buni de comentat, mai mult, fiecare al doilea este un Petrosean ascuns, în special când pedalezi din greu la deal.

Și mai are pietonul nostru o plăcere, să se oprească în cel mai îngust loc de pe trotuar. Nu contează pentru ce, să formeze un număr de telefon, să dea mâna de la revedere, să discute ce cumpără de la magazin, să ce-o vrea mușchiul lui, dar neapărat să blocheze și acel 1 metru de trotuar rămas, după ce au parcat 10 de automobile pe margine.

Please follow and like us:

Leave a Reply

*